Pe urmele lui Iisus ca personalitate istorică

•octombrie 6, 0002 • Un comentariu

nu este un blog despre Iisus. Nici despre mine. Este un blog despre o sinergie observata de-a lungul istoriei intre divinitate si umanitate, pe care vreau  sa o redau tuturor, asta in cazul in care eu insumi  am regasit-o, undeva candva demult … . Este o descriere personala o ceeace am trait, gasit si gustat intr-o oarecare masura.

Va voi scrie nu din postura unuia care “Le stie”, a unuia care inca mai cauta si care mai experimenteaza. Ceeace deja am experimentat, veti intelege odata cu cele parcurse si cu cele scrise aici. Ceeace nu am experimentat inca, alaturi de voi sper sa reusesc sa inteleg, si intelegand sa ajung sa cunosc mai bine.

Spor la citit. Trebuie sa va spun cele scrise mai jos se regasesc peun blog-ul mai vechi, www.darapa.blogspot.com, Dar asta doar pana la un oarecare moment dat;

numai bune

 

Pe urmele lui Iisus ca personalitate istorică …

Trebuie sa recunosc ca subsemnatul ca si formatie ideologica  sunt un pesimist sceptic. Iar el, scepticul, adica eu, are o multime de probleme cand vine vorba despre adevar, viata si a iubi.

Problemele lui apar mai intai cand vine vorba despre adevar. În acest moment, scepticul trebuie sa recunoasca în sinea lui, fiind consecvent pana la capat fata deficientele de propriului sau sistem de gandire, ca nu poate stii el insusi cu certitudine ceva.

Pervers insa  indiferent de inteligent ar fi, indiferent de orgoloios acesta nu recunoaste ca nu poate stii cu certitudine absolut nimic.

El pune la indoiala Faptele. Nu Adevărul.

Notiunea aceasta nu exista în sinea scepticului.

Nu poti Evita la nesfarsit Faptele. Informatia poate despre fapte. Toma? Scepticul? Poate. Saul? Fanaticul? Poate si una si alta. Dar stiu sigur ca nu pot sa evit la nesfarsit Faptele.

Picioarele mele? Le am sau nu le am? Nu stiu? Dar mi-ar fi si mai greu fara ele pe pamantul asta. Si ca sa-mi spun ca mi-au crescut din fond, de … Nu ma satisface intelectual. Am si eu orgoliile mele.

Ideea e ca ma ajuta. dar nu foarte tare cand nu inteleg motivul acesta si anume Ce anume caut pe gogoloiul PE îngrijire traiesc sau nu traiesc?

Scepticul Trebuie sa fie absurd sa caute sa inteleaga si sa verifice cum sa Roata facut ca sa mearga pe bicicleta.

Cumva va reuşi SA IA locul II la nebunie sa batatoreasca cararile de munte calare pe rucsac, si cu bicicleta in spate.

Dar ca sa poata trai, în ceeace sa transformat în SI SA ISI justifice Faptele, se confruntă cu o VA Fara a sta prea mult pe ganduri.

Dar daca trebuie sa recunosc ceva atunci neindoielnic voi sustin faptele. Ceeace naste principii.

Inglobate acestea în cotidianul banal, sunt validate sau invalidate.

Astfel se naşte Apologetica principiilor conforme principiului consecventei fortate pana la absolut.

Fanatismul crestinului din mine a  aparat de multe ori Principiile invalidate de mine, dar validate de altii. Nu e nimic spiritual, profund sau spiritual. Ci dimpotriva, superficial, vulnerabil, nefundamentat.

 

În timp fara a fi fost insusite personal, fapte asemanatoare preluate din surse apologetice confirmate în sine, nasc creduli, si  fanatism în forma infantila.

stiu un prieten …

din pacate fanatismul meu a fost baza crestinismului insusit. am construit o cusca in alta cusca care trebuia sa imi dea viata. nu e vina crestinismului principial, conservator. Ci a deviantelor lui. Crestinismul poate fi sau nu eliberator. Verific asta. Inca ma intreb. dar ca fanatic, nu rezisti in nici un sistem. nici chiar in cel construit de tine insuti. daca esti consecvent si onest cu tine insuti. fanaticul face orice. orice i se spune. se biciuieste ca sa ii placa despre sine mai mult. ca sa devina mai profund in proprii sai ochi. mai linsitit.

traiesc acum in alta cusca pe care o numesc datatoare de viata. dar nici aici nu ma regasesc. nu ma simt acasa. nu ma simt validat la nesfarsit. nici consecvent pana la capat. nici macar responsabil pana la capat.

s-ar putea sa nu fi fost vina lui Iisus aici. ci ai celor ce au “imbunatatit” sistemul lui Iisus.

inca ma intreb daca Iisus a fost promotorul unui sistem. sau daca a fost pur si simplu un om trecand prin viata iubind si insusindu-si o misiune imposibila.

ma voi concentra asupra faptelor. nu asupra vorbelor despre Iisus. voi contesta minunile. doar pentru ca ele au sens atunci cand principiul a fost validat.

voi evita scrierile despre Iisus… cele de mana a doua. dar voi incerca sa inteleg daca sunt aspecte fundamentale corelate intre prima generatie de cronicari si cea de-a doua.

incerc sa fiu echilibrat. dar stiu ca sunt intr-o barca ce ia apa rapid. si ca investigatia in sine e tumultoasa. laborioasa? probabil. rodnica? sper sa fie. ca daca nu, ma tot intreb incotro? daca aici nu, atunci unde?

nu caut adevarul. ultim. conchid ca este.

dar caut sa inteleg viata lui Iisus,  pe care nu mi-o pot explica… spune vorbe grele. enunta. defineste. consecvent pana la moarte cu propria lui filozofie. nu ii e teama de moarte. o anticipeaza nelinistit. dar paseste prin anticipare mangaind. cronicarii de mana intai o spun. cu gurita lor. culmea e ca nici lor nu le mai e frica de moarte. verificam si asta.

quo vadis domine?

hai la mr neamulee…

•august 21, 2009 • Scrie un comentariu

Posted by Picasa

Ploaia de vara

•octombrie 12, 2009 • Scrie un comentariu

Insetat mi-e sufletul dupa viata. Dupa acea viata care vine de sus. De dincolo de ratiunea si zbaterile tumultoase ale isteriei argumentarii fara prea mult rost ale unui sceptic innascut. De dincolo de dogmele si doctrinele care au inghetat in blestemul unui sistem devenit imperfectibil, impenetrabil. Sminteala oricarui sistem asa cum o percepe umila-mi ipocrizie sta in incapacitatea sa de a intelege ca si in afara sa oamenii pot gasi raspunsuri perfect valide cu care pot trai in armonie cu ei insisi, cu Cel de Sus, si cu semenii lor, toate elementele vietii pamantene dovedindu-se cu adevarat integratoare. Societatea Lui Dumnezeu se intinde de multe ori dincolo de granitele oricarui sistem religios care tinde a se confunda cu insesi viata, emitand pretentii de absolut.
Nu sunt reticent fata de principiile sanatoase ale oricarei comunitati care doreste a se apropia cu sfiala de Dumnezeu, conform propriei perspective, ci de formele hidoase a dezgust pe care le imbraca acestea; ceeace ar trebui sa fie o credinta a unei iubiri care nu impune conditii, a unei miresme care nu adie intepator ci imbietor, devine un inutil indemn la prozelitism fara maniere nascator de discipoli represivi, opresivi si depresivi.

Renasterea interesului fata de Imparatia de Sus va izvori din initiativa firavei reprezentari pamantene – biserica de a-si lepada interesul pentru posesie, cifre si putere definite clar prin strategii de marketing, si de sedinte interne ce ii intrunesc parca pe actionarii unei societati manati de orgolii absurde si de dispute copilaresti care se transforma treptat in lupte interne care macina comunitatile credinciosilor de pretutindeni scindandu-le in bisericute care departe de a se redefini preiau din amaraciunile si inadecvarile acelora care i-au renegat.

Biserica? Incotro? Cu siguranta stiu ca nu e grija mea. Insa este si durerea mea sa constat ca cei mai multi dintre copiii lui Dumnezeu devin fii risipitori ai bisericii pentru a isi recastiga prin mila Cerului statutul de copii ai unei Imparatiei care va sa vina.

Prin netarmuita mila a Sa, oameni dezgustati de ororile si falimentele sistemelor in care au fost asezati intr-o vreme in care deciziile si convingerile nu le apartineau prin nastere sau printr-o adeziune unilaterala, au fost scosi in afara sistemului pentru a gasi adevarata viata si a descoperi miezul trairii cu Dumnezeu.

Biserica nu e o idee rea pentru ca vine de Sus. Problema este ca a devenit scop si nu mijloc. Biserica trebuie sa demonstreze in deceniile care vor urma ca nu este vorba despre ea, ci despre Cel PreaInalt. Nu despre preoti, pastori sau membrii ei. Nu este vorba despre apartenenta la un grup social, sau la o retea de parteneriat uman. Nu despre doctrina si dogma, catehisme si marturisiri de credinta limitate prin ele insele de cei ce le-au intocmit fara a tine seama de nevoile in schimbare ale oamenilor si intrebarile lor tot mai presante cu privire la adevar, la absoluturi si la nevoia apasatoara de redobandire a unei identitati individuale pierdute in zgomotul si raceala contemporaneitatii.

Crestinismul este pe punctul de a sucomba atunci cand devine un sistem modelat de orgolii si ambitii nejustificate. Dumnezeu este ispitit in lacasurile noastre de inchinaciune in loc sa fie binecuvantat. Crestinismul de astazi greseste din punctul meu de vedere atunci cand nu ma incurajeaza la a gandi lucrurile care tin de credinta, la a exprima indoieli legate de Scriptura nu in ansamblul ei ci in aspecte neesentiale si vis-a-vis de interpretarea ei.

Sa nu fim surprinsi cand vom auzi ca oameni nebisericiti vor fi gustat mai inainte de a fi ajuns la ei discipolii catedralelor pictate in var, din Dumnezeul Tuturor Indurarilor, cu raspunsurile cele mai simple la intrebarile considerate de instituia religiilor tabu si neavenite. Poate ca raspunsul va veni dinspre ei, de la niste oameni neobisnuiti cu sinceritatea protocolara, neobisnuiti cu Scriptura, neobisnuiti cu mai mereu intalnitul a face mai inainte de a fi.

Biserica anului 2009 nu mai este deschisa la dialog onest in zilele noastre, iar daca o face, isi alege cu o grija minutioasa invitatii.

Iti trebuie curaj sa te confrunti cu ceeace esti. E tulburator sa te regasesti. Niciodata usor, nicidecum neiritabil. Dar ca sa poti gasi viata, si sa poti trai cu tine insuti nu mai trebuie sa tii cont de absolut nimic altceva decat de Dumnezeu. Si de raporturile pe care trebuie sa le redefinesti in relatie cu El. Regasirea merge mana in mana cu evenimentele cataclismele traumatizante ale istoriei, fie ea individuala cat si comunitara, cu renegarea celor de care te vei indeparta in agonia surletelor tale dupa Dumnezeu. Pentru ca nimeni altcineva nu le va suporta sa le auda decat El.

Indrazneste sa urlii. Si ploaia va veni. Deloc sfios…. ca ploaia de vara. Cand te astepti mai putin. Dumnezeu nu va inceta sa ne caute.
P>S>
Si in toate cele spuse mai sus accept faptul ca nu eu am ultimul cuvant indiferent cat de pesimist suna cele prezentate mai sus. Gresala este o conditie a evolutiei.

www.rocheg.wordpress.com

carte de vanzare din depozitul propriu. Editura Dogma.

•octombrie 3, 2009 • Scrie un comentariu

Punem in vanzare carte aparuta la editura crestina Cartea Crestina Oradea, la preturi
cuprinse intre    15 si 45 RON per volum
regim anticariat 10 si 15 RON per volum
schita romanului “a 29-a viata” la pretul de 20 RON per bucata
Relevanta demersului apologetic intr-o lume postmoderna, Dan Cristian Patru, 125 pagini, format A4, editie cartonata, 35 RON.

Comenzile se pot face prin posta, sau prin email, la dan29patru@gmail.com

Va asteptam.

Editura Dogma Publishing House

parte de….. carte…

•octombrie 2, 2009 • Scrie un comentariu

cine doreste carte buna ieftina…. accesibila de fapt ca pret….

dan29patru@gmailcom…

preetul este de 15 ron per bucata.

sunt mai tare decat…..

•septembrie 30, 2009 • Scrie un comentariu

19adb10c

•septembrie 30, 2009 • Scrie un comentariu

Aceste parole neliniştitor ….. multe Eu spun că este mai bine să aibă secrete …. în comparaţie cu unii, prin comparaţie cu altele ….. în faţa soţilor, sau soţiile, prietenele şi oamenii dragi, mi se pare obscene să îndrăzneşti să păstreze secrete, se desfăşoare, şi lucrurile nespuse despre viaţa personală.

ea ma deranjeaza nimic din ce are de a face cu parole, cuvinte tag-ul, legături ascunse, site-uri RSS, feed-uri şi toate celelalte …. eu am la spre a lua folosit pentru a face bani Infront de toţi ceilalţi, nu contează, cine, sau de ce.

junghi de persoane, sau trunchi adevărul este despre a fi necinstit pentru a oamenilor pe care i gestiona pe listele mele.

până atunci, asculta la ceva care este în valoare de ….

scrisoare catre frumos de grăsime, Tudor Chirila …. de gasit pe youtube.

numai bune.

dan29patru@gmail.com

inalt paharul izbavirii

•septembrie 29, 2009 • Scrie un comentariu

răscumpărarea Inalt Cup
Un prieten iubit un fost chemat acasă în bratele rupt Dor de tine iubire.

Un prieten iubit un fost chemat sa pasc pe păşuni verzi. Transportate la vânzare Cetei randul sau, de recreere apă. Sufletul lui este mângâiat, în îngrijirea farmecul Eternitate ne invita Toţi Să nemuritor Şi a cerut insuportabile neintarziatele. El o trompeta auzit sunetul, si de servicii medicale un purtat povara lui usor PE soldurile dulce la sine înţeles CĂ iubita lui este mai dulce decat irezistiila numit Calea de Bucegi. Mai mult decat nobil eoliene în Carpaţii îndoiţi cetate decat Medievala de servicii medicale un onorat ca membri de onoare, nu o îngrijire fost încredinţată de timbru sceptrul sau si chei. Nu o încă fost.

stânga umbre profunda un sufletului tău iubit. vă va duce si de acum timide-şi Consolidarea pe campurile de vise auritelor, presarat cu mac, gratie Verde Cu, Inundatii, nebun scaldat in soare. Draga Don’t Cry.

Te-ai factura a murit. AI Pământul oprit atingă. Aripi de inger, picioare de aur, nu Pământul un demn fost de tine. Noiembrie Tu de la zi om. CĂ fericit am fost lângă tine o vreme. un timp de har. FILDES Smile DIN, sigiliul de pe inima ei rămâne cu noi.

alinător bland suflet, efectuate de pe Comori Va place La lumina, în noiembrie revizuirea Speranţa de maine. AI plânge cu Puterea pulmonar de har si de a pune plamadititi, se crispa de durere-ai amanta ochii vostrii Frumoasă reflectată în altele, se va Devora nesaţ moment tânjea, dorită, mult asteptat. Veti fi aduse La pas linistit la cele de îngrijire PE le-au desemnat Doar o zeita un redevii din timpul lor de acum înainte. Depozitul dvs. Copilul. VA includ gât. Vei fi Din nou al ei. Fulger de neînlocuit al harului, Pogorârea Duhului.

Conceput pentru a aduce inseninare prin gesturi sau de voce, prin respiratia ta de foc, pentru o Alimenta jăratic o sufletului, de a iubi, de o nsotesti, în îngrijirea CAZUL în Sa ne poarte în CAZUL în îngrijirea ndrazneam nu de o viză. Te-ai uitat la cer.

Ai avut locul tau gata pentru mai mult. Nu o durere fost. Nici o durere. E. Nu există nici o rautate, nici ura, nici nedreptate, nici o intrebare grea, fără raspuns. Nici la distanţă, nici urâţenie. Nr Zabala ruginita de Fier de pedeapsă. Nici un foc Bice, nu pinteni de-argint. Nimic prea greu ca nici o Vreme rea.

just love.

Amandoi.

Regele atotsuficienta de o împărăţie de îngrijire nu va mai merge în jos, cu paşi repezi de benzi de Îngeri fâlfâind Aripi de fluturi, câmpii mari strabatuta de picurare susur printre pietre preţioase, dealuri cu soarele strălucea roci slefuitele perfectă abastrului la cerul pentru tine dragi de iubitul meu.

www.rocheg.wordpress.com

Despre calitatile blogului…

•septembrie 29, 2009 • Scrie un comentariu

Despre calitatile blogului…: “nu stiu cine a imbogatit blogul. Posturile cotidiene, framantarile din sufletele celor ce au semnat cate un articol sau mai multe, sau cei care au asezat cate un comentariu? Ma minunam de slaba calitate a englezei mele cele scrise. Ce sa-i faci? O imbunatatim. Pana atunci nu mai postez in engleza chit ca ma papa gaia.

Viziunea mea cand m-am lansat in blogosfera a fost sa asez multe dintre tulburatoarele mele lupte pe tapet, ca unul care nu mai are nimic de pierdut, nimic de ascuns. Le-am asezat cu varf si indesat, desi poate mai multe sunt intrebarile care s-au nascut in urma postarilor decat raspunsurile pe care le-am aflat. Cine a trebuit sa citeasca si sa interactioneze cu ceeace am scris n-a facut-o. Putini din cei care au facut-o au facut-o cu simtul raspunderii, cu seriozitate si sinceritate maxima. Unii fara sa intentioneze au picat in trivial si nu m-au atacat pe mine, ci pe cei care au scris pentru mine sau despre mine. Sunt asezate aici cateva imnuri ale dragostei care imi incalzesc inima oridecateori le citesc, batjocorite de unii dintre voi. E hazliu sa constat ca darurile care imi vin de sus sunt de atat de putine ori apreciate de unii dintre prietenii mei. Nu va condamn prieteni. Nu imi datorati nimic. Si nici eu voua. Nici nu ma astept sa intelegeti vreodata prin ce am trecut sau trec in zilele astea suficient de grele si amare pentru mine. E dureros nu pentru mine, ci pentru cei care se considera atat de smeriti in vanitatea lor, incat dau cu parul cand nu e cazul. Evanghelia pe care o cunoasteti atat de bine nu a avut niciodata rolul de par. Rasunetul comentariilor voastre il pot asemana uneori cu biciul cel cu noua cozi , sau cu flacarile rugului inchizitor. Ce ati face voi in locul meu? Mi-e teama ca mai intai ar trebui sa va incaltati in papucii mei tociti de vreme care rod rau, shi creatori de rani usturatoare, alinate de prea putinii care s-au incumetat sa ma tina prin preajma lor in ultima vreme.

E greu sa dai raspunsuri in scris. Solicita o responsabilitate juridica se pare. Desi niciodata n-am intentionat sa fac uz de cele scrise pe blog in justitie.

Pentru cei care doriti sa scrieti in continuare, va apreciez intentiile anticipat. Inainte de aceasta va rog tineti seama nu de sentimentele mele ci de ale celor ce au scris inainte de voi. Aleg sa nu va cenzurez ci sa va public, asta pentru ca respect opiniile voastre indiferent cat de mult sau de putin reusesc sa ma pun de acord cu ele.

Pofta buna la…. scris preaiubitilor.

Sa fiti …. preaiubiti.

www.rocheg.wordpress.com

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.