nu este un blog despre Iisus. Nici despre mine. Este un blog despre o sinergie observata de-a lungul istoriei intre divinitate si umanitate, pe care vreau sa o redau tuturor, asta in cazul in care eu insumi am regasit-o, undeva candva demult … . Este o descriere personala o ceeace am trait, gasit si gustat intr-o oarecare masura.
Va voi scrie nu din postura unuia care “Le stie”, a unuia care inca mai cauta si care mai experimenteaza. Ceeace deja am experimentat, veti intelege odata cu cele parcurse si cu cele scrise aici. Ceeace nu am experimentat inca, alaturi de voi sper sa reusesc sa inteleg, si intelegand sa ajung sa cunosc mai bine.
Spor la citit. Trebuie sa va spun cele scrise mai jos se regasesc peun blog-ul mai vechi, www.darapa.blogspot.com, Dar asta doar pana la un oarecare moment dat;
numai bune
Pe urmele lui Iisus ca personalitate istorică …
Trebuie sa recunosc ca subsemnatul ca si formatie ideologica sunt un pesimist sceptic. Iar el, scepticul, adica eu, are o multime de probleme cand vine vorba despre adevar, viata si a iubi.
Problemele lui apar mai intai cand vine vorba despre adevar. În acest moment, scepticul trebuie sa recunoasca în sinea lui, fiind consecvent pana la capat fata deficientele de propriului sau sistem de gandire, ca nu poate stii el insusi cu certitudine ceva.
Pervers insa indiferent de inteligent ar fi, indiferent de orgoloios acesta nu recunoaste ca nu poate stii cu certitudine absolut nimic.
El pune la indoiala Faptele. Nu Adevărul.
Notiunea aceasta nu exista în sinea scepticului.
Nu poti Evita la nesfarsit Faptele. Informatia poate despre fapte. Toma? Scepticul? Poate. Saul? Fanaticul? Poate si una si alta. Dar stiu sigur ca nu pot sa evit la nesfarsit Faptele.
Picioarele mele? Le am sau nu le am? Nu stiu? Dar mi-ar fi si mai greu fara ele pe pamantul asta. Si ca sa-mi spun ca mi-au crescut din fond, de … Nu ma satisface intelectual. Am si eu orgoliile mele.
Ideea e ca ma ajuta. dar nu foarte tare cand nu inteleg motivul acesta si anume Ce anume caut pe gogoloiul PE îngrijire traiesc sau nu traiesc?
Scepticul Trebuie sa fie absurd sa caute sa inteleaga si sa verifice cum sa Roata facut ca sa mearga pe bicicleta.
Cumva va reuşi SA IA locul II la nebunie sa batatoreasca cararile de munte calare pe rucsac, si cu bicicleta in spate.
Dar ca sa poata trai, în ceeace sa transformat în SI SA ISI justifice Faptele, se confruntă cu o VA Fara a sta prea mult pe ganduri.
Dar daca trebuie sa recunosc ceva atunci neindoielnic voi sustin faptele. Ceeace naste principii.
Inglobate acestea în cotidianul banal, sunt validate sau invalidate.
Astfel se naşte Apologetica principiilor conforme principiului consecventei fortate pana la absolut.
Fanatismul crestinului din mine a aparat de multe ori Principiile invalidate de mine, dar validate de altii. Nu e nimic spiritual, profund sau spiritual. Ci dimpotriva, superficial, vulnerabil, nefundamentat.
În timp fara a fi fost insusite personal, fapte asemanatoare preluate din surse apologetice confirmate în sine, nasc creduli, si fanatism în forma infantila.
stiu un prieten …
din pacate fanatismul meu a fost baza crestinismului insusit. am construit o cusca in alta cusca care trebuia sa imi dea viata. nu e vina crestinismului principial, conservator. Ci a deviantelor lui. Crestinismul poate fi sau nu eliberator. Verific asta. Inca ma intreb. dar ca fanatic, nu rezisti in nici un sistem. nici chiar in cel construit de tine insuti. daca esti consecvent si onest cu tine insuti. fanaticul face orice. orice i se spune. se biciuieste ca sa ii placa despre sine mai mult. ca sa devina mai profund in proprii sai ochi. mai linsitit.
traiesc acum in alta cusca pe care o numesc datatoare de viata. dar nici aici nu ma regasesc. nu ma simt acasa. nu ma simt validat la nesfarsit. nici consecvent pana la capat. nici macar responsabil pana la capat.
s-ar putea sa nu fi fost vina lui Iisus aici. ci ai celor ce au “imbunatatit” sistemul lui Iisus.
inca ma intreb daca Iisus a fost promotorul unui sistem. sau daca a fost pur si simplu un om trecand prin viata iubind si insusindu-si o misiune imposibila.
ma voi concentra asupra faptelor. nu asupra vorbelor despre Iisus. voi contesta minunile. doar pentru ca ele au sens atunci cand principiul a fost validat.
voi evita scrierile despre Iisus… cele de mana a doua. dar voi incerca sa inteleg daca sunt aspecte fundamentale corelate intre prima generatie de cronicari si cea de-a doua.
incerc sa fiu echilibrat. dar stiu ca sunt intr-o barca ce ia apa rapid. si ca investigatia in sine e tumultoasa. laborioasa? probabil. rodnica? sper sa fie. ca daca nu, ma tot intreb incotro? daca aici nu, atunci unde?
nu caut adevarul. ultim. conchid ca este.
dar caut sa inteleg viata lui Iisus, pe care nu mi-o pot explica… spune vorbe grele. enunta. defineste. consecvent pana la moarte cu propria lui filozofie. nu ii e teama de moarte. o anticipeaza nelinistit. dar paseste prin anticipare mangaind. cronicarii de mana intai o spun. cu gurita lor. culmea e ca nici lor nu le mai e frica de moarte. verificam si asta.
quo vadis domine?
SocialVibe