Renasterea interesului fata de Imparatia de Sus va izvori din initiativa firavei reprezentari pamantene – biserica de a-si lepada interesul pentru posesie, cifre si putere definite clar prin strategii de marketing, si de sedinte interne ce ii intrunesc parca pe actionarii unei societati manati de orgolii absurde si de dispute copilaresti care se transforma treptat in lupte interne care macina comunitatile credinciosilor de pretutindeni scindandu-le in bisericute care departe de a se redefini preiau din amaraciunile si inadecvarile acelora care i-au renegat.

Biserica? Incotro? Cu siguranta stiu ca nu e grija mea. Insa este si durerea mea sa constat ca cei mai multi dintre copiii lui Dumnezeu devin fii risipitori ai bisericii pentru a isi recastiga prin mila Cerului statutul de copii ai unei Imparatiei care va sa vina.

Prin netarmuita mila a Sa, oameni dezgustati de ororile si falimentele sistemelor in care au fost asezati intr-o vreme in care deciziile si convingerile nu le apartineau prin nastere sau printr-o adeziune unilaterala, au fost scosi in afara sistemului pentru a gasi adevarata viata si a descoperi miezul trairii cu Dumnezeu.

Biserica nu e o idee rea pentru ca vine de Sus. Problema este ca a devenit scop si nu mijloc. Biserica trebuie sa demonstreze in deceniile care vor urma ca nu este vorba despre ea, ci despre Cel PreaInalt. Nu despre preoti, pastori sau membrii ei. Nu este vorba despre apartenenta la un grup social, sau la o retea de parteneriat uman. Nu despre doctrina si dogma, catehisme si marturisiri de credinta limitate prin ele insele de cei ce le-au intocmit fara a tine seama de nevoile in schimbare ale oamenilor si intrebarile lor tot mai presante cu privire la adevar, la absoluturi si la nevoia apasatoara de redobandire a unei identitati individuale pierdute in zgomotul si raceala contemporaneitatii.

Crestinismul este pe punctul de a sucomba atunci cand devine un sistem modelat de orgolii si ambitii nejustificate. Dumnezeu este ispitit in lacasurile noastre de inchinaciune in loc sa fie binecuvantat. Crestinismul de astazi greseste din punctul meu de vedere atunci cand nu ma incurajeaza la a gandi lucrurile care tin de credinta, la a exprima indoieli legate de Scriptura nu in ansamblul ei ci in aspecte neesentiale si vis-a-vis de interpretarea ei.

Sa nu fim surprinsi cand vom auzi ca oameni nebisericiti vor fi gustat mai inainte de a fi ajuns la ei discipolii catedralelor pictate in var, din Dumnezeul Tuturor Indurarilor, cu raspunsurile cele mai simple la intrebarile considerate de instituia religiilor tabu si neavenite. Poate ca raspunsul va veni dinspre ei, de la niste oameni neobisnuiti cu sinceritatea protocolara, neobisnuiti cu Scriptura, neobisnuiti cu mai mereu intalnitul a face mai inainte de a fi.

Biserica anului 2009 nu mai este deschisa la dialog onest in zilele noastre, iar daca o face, isi alege cu o grija minutioasa invitatii.

Iti trebuie curaj sa te confrunti cu ceeace esti. E tulburator sa te regasesti. Niciodata usor, nicidecum neiritabil. Dar ca sa poti gasi viata, si sa poti trai cu tine insuti nu mai trebuie sa tii cont de absolut nimic altceva decat de Dumnezeu. Si de raporturile pe care trebuie sa le redefinesti in relatie cu El. Regasirea merge mana in mana cu evenimentele cataclismele traumatizante ale istoriei, fie ea individuala cat si comunitara, cu renegarea celor de care te vei indeparta in agonia surletelor tale dupa Dumnezeu. Pentru ca nimeni altcineva nu le va suporta sa le auda decat El.

Indrazneste sa urlii. Si ploaia va veni. Deloc sfios…. ca ploaia de vara. Cand te astepti mai putin. Dumnezeu nu va inceta sa ne caute.
P>S>
Si in toate cele spuse mai sus accept faptul ca nu eu am ultimul cuvant indiferent cat de pesimist suna cele prezentate mai sus. Gresala este o conditie a evolutiei.

www.rocheg.wordpress.com

Comenzile se pot face prin posta, sau prin email, la dan29patru@gmail.com

Va asteptam.

Editura Dogma Publishing House

dan29patru@gmailcom…

preetul este de 15 ron per bucata.

ea ma deranjeaza nimic din ce are de a face cu parole, cuvinte tag-ul, legături ascunse, site-uri RSS, feed-uri şi toate celelalte …. eu am la spre a lua folosit pentru a face bani Infront de toţi ceilalţi, nu contează, cine, sau de ce.

junghi de persoane, sau trunchi adevărul este despre a fi necinstit pentru a oamenilor pe care i gestiona pe listele mele.

până atunci, asculta la ceva care este în valoare de ….

scrisoare catre frumos de grăsime, Tudor Chirila …. de gasit pe youtube.

numai bune.

dan29patru@gmail.com

Un prieten iubit un fost chemat sa pasc pe păşuni verzi. Transportate la vânzare Cetei randul sau, de recreere apă. Sufletul lui este mângâiat, în îngrijirea farmecul Eternitate ne invita Toţi Să nemuritor Şi a cerut insuportabile neintarziatele. El o trompeta auzit sunetul, si de servicii medicale un purtat povara lui usor PE soldurile dulce la sine înţeles CĂ iubita lui este mai dulce decat irezistiila numit Calea de Bucegi. Mai mult decat nobil eoliene în Carpaţii îndoiţi cetate decat Medievala de servicii medicale un onorat ca membri de onoare, nu o îngrijire fost încredinţată de timbru sceptrul sau si chei. Nu o încă fost.

stânga umbre profunda un sufletului tău iubit. vă va duce si de acum timide-şi Consolidarea pe campurile de vise auritelor, presarat cu mac, gratie Verde Cu, Inundatii, nebun scaldat in soare. Draga Don’t Cry.

Te-ai factura a murit. AI Pământul oprit atingă. Aripi de inger, picioare de aur, nu Pământul un demn fost de tine. Noiembrie Tu de la zi om. CĂ fericit am fost lângă tine o vreme. un timp de har. FILDES Smile DIN, sigiliul de pe inima ei rămâne cu noi.

alinător bland suflet, efectuate de pe Comori Va place La lumina, în noiembrie revizuirea Speranţa de maine. AI plânge cu Puterea pulmonar de har si de a pune plamadititi, se crispa de durere-ai amanta ochii vostrii Frumoasă reflectată în altele, se va Devora nesaţ moment tânjea, dorită, mult asteptat. Veti fi aduse La pas linistit la cele de îngrijire PE le-au desemnat Doar o zeita un redevii din timpul lor de acum înainte. Depozitul dvs. Copilul. VA includ gât. Vei fi Din nou al ei. Fulger de neînlocuit al harului, Pogorârea Duhului.

Conceput pentru a aduce inseninare prin gesturi sau de voce, prin respiratia ta de foc, pentru o Alimenta jăratic o sufletului, de a iubi, de o nsotesti, în îngrijirea CAZUL în Sa ne poarte în CAZUL în îngrijirea ndrazneam nu de o viză. Te-ai uitat la cer.

Ai avut locul tau gata pentru mai mult. Nu o durere fost. Nici o durere. E. Nu există nici o rautate, nici ura, nici nedreptate, nici o intrebare grea, fără raspuns. Nici la distanţă, nici urâţenie. Nr Zabala ruginita de Fier de pedeapsă. Nici un foc Bice, nu pinteni de-argint. Nimic prea greu ca nici o Vreme rea.

just love.

Amandoi.

Regele atotsuficienta de o împărăţie de îngrijire nu va mai merge în jos, cu paşi repezi de benzi de Îngeri fâlfâind Aripi de fluturi, câmpii mari strabatuta de picurare susur printre pietre preţioase, dealuri cu soarele strălucea roci slefuitele perfectă abastrului la cerul pentru tine dragi de iubitul meu.

www.rocheg.wordpress.com

“

Viziunea mea cand m-am lansat in blogosfera a fost sa asez multe dintre tulburatoarele mele lupte pe tapet, ca unul care nu mai are nimic de pierdut, nimic de ascuns. Le-am asezat cu varf si indesat, desi poate mai multe sunt intrebarile care s-au nascut in urma postarilor decat raspunsurile pe care le-am aflat. Cine a trebuit sa citeasca si sa interactioneze cu ceeace am scris n-a facut-o. Putini din cei care au facut-o au facut-o cu simtul raspunderii, cu seriozitate si sinceritate maxima. Unii fara sa intentioneze au picat in trivial si nu m-au atacat pe mine, ci pe cei care au scris pentru mine sau despre mine. Sunt asezate aici cateva imnuri ale dragostei care imi incalzesc inima oridecateori le citesc, batjocorite de unii dintre voi. E hazliu sa constat ca darurile care imi vin de sus sunt de atat de putine ori apreciate de unii dintre prietenii mei. Nu va condamn prieteni. Nu imi datorati nimic. Si nici eu voua. Nici nu ma astept sa intelegeti vreodata prin ce am trecut sau trec in zilele astea suficient de grele si amare pentru mine. E dureros nu pentru mine, ci pentru cei care se considera atat de smeriti in vanitatea lor, incat dau cu parul cand nu e cazul. Evanghelia pe care o cunoasteti atat de bine nu a avut niciodata rolul de par. Rasunetul comentariilor voastre il pot asemana uneori cu biciul cel cu noua cozi , sau cu flacarile rugului inchizitor. Ce ati face voi in locul meu? Mi-e teama ca mai intai ar trebui sa va incaltati in papucii mei tociti de vreme care rod rau, shi creatori de rani usturatoare, alinate de prea putinii care s-au incumetat sa ma tina prin preajma lor in ultima vreme.

E greu sa dai raspunsuri in scris. Solicita o responsabilitate juridica se pare. Desi niciodata n-am intentionat sa fac uz de cele scrise pe blog in justitie.

Pentru cei care doriti sa scrieti in continuare, va apreciez intentiile anticipat. Inainte de aceasta va rog tineti seama nu de sentimentele mele ci de ale celor ce au scris inainte de voi. Aleg sa nu va cenzurez ci sa va public, asta pentru ca respect opiniile voastre indiferent cat de mult sau de putin reusesc sa ma pun de acord cu ele.

Pofta buna la…. scris preaiubitilor.

Sa fiti …. preaiubiti.

www.rocheg.wordpress.com

”

Oricat de tare mi-as dori sa evit suferinta proprie, aceasta nu are nimic de a face cu autoflagelarea – ar insemna sa simt ceva placere si satisfactie in ea considerand-o ca purificatoare – si a altora pe care ii iubesc intr-un stil propriu, uneori greu de definit, realizez ca suferinta asta pe care o uram cu totii este necesara.

Deciziile noastre inevitabil aduc suferinta noastra in prim plan, si odata cu ele efectele colaterale. Deciziile noastre nu sunt doar ale noastre. Indiferent de decizia pe care ai luat-o la un moment dat, odata cu ea implici in caruselul acesteia pe toti aceia pe care i-ai avut apropae de sufletul tau pentru o vreme. Este o lectie pe care am invatat-o cu greu.

E ca si durerea de masele. Greu de suportat in sine. Amani luarea unei decizii care sa iti schimbe starea. Dar inevitabilul bate la usa. Stii bine ca doar intalnirea cu stomatologul te va salva de ea indiferent cat de tare ar durea decizia de a pune mana pe telefon, a-ti face programarea, apoi curajul de a o respecta. Mai bine sa te doara maine, decat sa iti fie fatal tie si celor pe care ii iubesti ceva mai tarziu.

Am avut placerea de a viziona astazi intr-un ambient placut un film intitulat in limbajul holiwoodian, Righteous Kills. Este un film despre decizii care mutileaza viitorul propriu si nu numai. Un alt film demential care ii aduce in prim plan pe Pacino si De Niro fata in fata. Apropo…. ma minunam redescoperin acea veche zicala potrivit careia talentul nu are varsta… au imbatranit frumos baietii astia doi, si nu inceteaza a ne incanta cu stilul lor aparte. Cine spunea ca batranetea e urata? O astept cu drag, gandindu-ma cu optimism la felul placut in care voi putea privi inapoi si evalua viata din perspectiva aceluia care stie ca nu mai are prea multe zile de trait, dar care este implinit in cele mai mici detalii de frumusetea vietii traite, cu ale ei bune si mai putin bune.

Sa revin. Filmul are ca intriga decizia unuia dintre cei doi detectivi care formeaza o echipa excelenta de investigatori, de a introduce la locul faptei o proba in defavoarea celui ce aparent era vinovat de o crima. Una dintre acele crime hidoase ce are de a face cu uciderea unui copil de patru ani, de catre un om considarat adult.

Momentul introducerii respectivei probe, este surprins de celalalt partener care consimte actul justitiar. Acesta insa in acel moment isi pierde credinta. Si incepe a ucide in acelasi fel justitiar orice personaj care are legatura cu lumea aceea urata pe care cei mai multi dintre noi refuza sa constientizeze ca exista dincolo de zidurile confortabile ale caminelor noastre. E mai simplu uneori sa scurtcircuitezi procesul acela anevoios de a investiga, descoperi indicii, acuza, retine,si in cele din urma a lasa totul in mainile unei justitii perfectibile.

Este un film excelent….. imi pare rau ca v-am stricat oarecum placerea de a-l descoperi voi insiva in cele mai intime detalii, dar are o puternica semnificatie vis-avis de ceeace consider ca este important sa scriu in aceasta seara.

Exista momente in care consimtim sa parcurgem etape in viata noastra alaturi de oameni pe care Manole ii aseaza in stilu-I unic in viata noastra. Momente care ne schimba viata. Scanteieri de har pe care le vom savura retraindu-le pentru multa vreme. Intrebarea este in ce directie ne indreapta momentele cu pricina? Spre ceeace este drept? Spre ceeace este corect? Spre ceeace reprezinta binele nostru etern? Spre adevar? In ce maniera aceste momente cheie, definitorii pentru vietile noastre nu ne vor costa integritatea noastra, linistea sufleteasca, avutul nostru cel mai de pret, -constiinta impacata ? Adeseori nu reusim sa citim ca unele dintre ele ne transforma in caricaturi hidoase a ceeace ar fi trebuit sa devenim. Uneori nu ne mai putem suporta privirile in propriile oglinzi care reflecta nimic altceva decat un mare gol asezat intre noi si noi insine.

Anumite experiente sunt menite spre a ne imbogati. Majoritatea experientelor din viata mea m-au imbogatit. Altele insa au asezat umbre de sminteala pe fruntea si pe inima mea. Nu le-am priceput nici rolul, nici nu am avut capacitatea de a le stopa inainte de a atinge panzele cele albe. Am regretat din adancul sufletului faptul ca nu am fost in stare sa ma opresc la momentul oportun, care sa ma fi ajutat sa previn dezastrele de proportii pe care le-am trait. Nimeni nu spune ca si cele mai crude experiente din viata sunt frumoase, dar uneori intelepciunea rezida in a refuza tendinta accelarata de a-ti repeta falimentele si erorile.

Am o mare pasiune pentru ceeace este unic, frumos, si mai ales impotriva ratiunii. Sa lupt impotriva oricarei deznadejdi si sa fiu in stare sa ma consum in procesul acesta de a crea ceva deosebit, ce este mult prea greu de perceput pentru mintile prea ades inguste ale semenilor mei, dar suficient de important pentru sufletul meu. Pasiunea aceasta a reinviat undeva in apropierea jumatatii lunii August, cand te-am intalnit. O credeam de mult pierduta undeva in hatisul acela dens al evenimentelor trecute din viata. A reinviat asemenea celebrei pasari din cenusa, fum si scrum.

In nebunia mea de moment am avut senzatia ca reincep sa redescopar amorurile fierbinti demult visate prin mansarde reci cu mobila veche intre munti undeva in nopti infrigurate. Dar am inteles ca am trait momentele acelea la intensitate maxima cu perspectiva de a nu a avea niciodata acees la plenitudinea unei relatii sanatoase, asa cum orice barbat si orice femeie din lumea aceasta merita sa traiasca. Nemijlocit, impartasind tandrete, mirosuri, fluide si suflet.

Perspectiva aceasta aveam sa o descopar odata cu trecerea vremii, odata cu accentuarea lacrimilor binefacatoare venite din ceruri, a unei capitale europene aglomerate, cernita de vremuri mohorate, de gri si sentimente bacoviene, odata cu accentuarea zbuciumului inimilor si a sentimentelor trecute cu vederea pentru ceva vreme. Acel ‘o sa fie bine’ a incetat sa mai existe in viziunea a doi oameni asemenea unui castel de nisip nefericit pozitionat in imediata vecinatate a marii, a capriciilor si valurile ei inspumate.

Uneori ai pentru ce sa lupti. Alteori ai pentru cine. Eu am avut pentru cine, dar nu am fost foarte convins ca am si pentru ce. Sau ca ‘ce-ul’ cu pricina era ceeace visasem sa am langa ‘cine’. Asta m-a determinat sa renunt la decizii pe care le-am crezut pe deplin ingropate in eternitate si de neatins. Mea Culpa. De aceea am renuntat la ce, riscand sa pierd si pe cine. Am evitat ghilimelele cu sopul de a va provoca sa recititi pasajul de mai sus. La cine nu pot renunta. Cine este mult prea adanc infiripat in mine, dar nu imi va apartine in intregime niciodata. Si ca orice jucator care se respecta, am ales sa joc acel fatidic totul sau nimic. In schimbul lacrimilor, suferintei de caine, a fericirii de moment.

Daca a fost vreo intrebare care sa imi inunde mintea in ultima vreme, atunci aceea seaca si de nestavilit ‘INCOTRO?’

Si este intrebarea care trebuie sa ne anime de fiecare data cand suntem pe punctul de a lua o decizie. Uneori suntem pusi in situatia de a regreta alegerile facute. N-aveam de unde sa stim daca acel ce avea sa fie triumfal si naucitor de fericit. Dar atunci cand iei decizii, iti asumi acel inevitabil risc de a pierde ceva, ceva ceeace poate ai cautat toata viata. Nimic nu este intamplator, de aceea detaliile procesului in luarea deciziilor sunt hotaratoare. E important sa le citesti la rece. Si sa tai in carne vie daca ele nu sunt favorabile. Simptomele contextului au inceput sa atraga dupa sine indepartare, indepartare, si iarasi indepartare. Orice perspectiva a apropierii s-a naruit odata cu sunetul neastamparat al telefonului.

Perspectiva unei relatii prin intermediul net-ului, al sms-urilor, al telefoanelor ma epuizeaza. Ma intreb cum de recurg oamenii la cyber-sex? O relatie nu poate fi privata de apropiere. Nu se poate consuma intre doua aparate prin intermediul carora doi oameni, indiferent cat de seriosi in privinta entimentelor lor, comunica si isi cunosc bunele si relele. O decizie ca aceasta este greu de luat, din pricina acelei tiranii a sentimentelor. Uneori prietene fidele, alteori dusmanoase si razbunatoare. Nu sentimentul conteaza intotdeauna. Conteaza fructul lui. Conteaza dimensiunea a ceeace ele alimenteaza si creaza.

Nu pot sa neg ca imi e greu sa le ignor acum. Dar e mai bine astfel, avand in vedere ca in lumea asta n-am ramas doar noi. Este un prunc si este tatal sau.

Citeam undeva ca indiferent daca dragostea aduce uneori instrainare, insingurare si suferinta, ea isi merita pretul platit pana la ultimul banut. Si poate ca asta aduce o nota tonifianta in tot acest post in care imi vars amarul.

Manole continua sa ferece usi in calea a ceeace uneori eu consider ca ma face cu adevarat fericit. Si o face cu incapatanare. Vei spune probabil ca mi le trantesc singur in nas. Asta doar daca as intelege ca-mi croiesc singur drumul, si ca nimeni nu mai este dincolo e mine care sa guverneze. Asta daca m-as considera creator si nu creatura. Am obosit certandu-ma cu Manole. Iar ultima data cand am facut-o am avut de tras niste ani grei. Probabil ca asta este cea mai mare diferenta intre noi, in ciuda tutror celorlalte lucruri care nu vor inceta sa ne lege. Faptul ca cineva face jocurile pana intr-un anumit punct. Iar de acolo potrivit principiilor Sale ne da posibilitatea sa alegem.

Spunea cineva ca viata este o scena, noi suntem actorii, iar Manole este maestrul regizor. Cred ca ne-am incurcat rolurile in toata istoria asta deosebit de frumoasa pe care am trait-o in tot acest rastimp.

Daca nu ar mai fi cineva atent implicat in detaliile vietilor noastre, atunci optiunea ar fi ca El, Manole, sa nu fie un Dumnezeu personal, si nici macar unul Suveran. Ci Unul care ne lasa in voia mintilor noastre, sa facem tot ce ne place, tot ce ne dorim, tot ce ne trece prin cap intr-o zi torida de vara. In acest fel il percep pe Manole. In acest fel a ales sa mi se reveleze. Iar ascultarea de El face mai mult decat orice alta nebunie pe care noi o consideram sacrificiu.

Cu drag,

Dan Radu Paraschivescu

www.rocheg.wordpress.com

”